Jurnal de...zi

E seara.Imi pun ceasul sa sune dimineata.Dorm.Visez.Suna alarma si ma trezesc.Ma imbrac in hainde de..."scandal" si ma pornesc la sala. La Sala Sporturilor acolo unde e programat antrenamentul "studentelor". Abia astept sa ma intalnesc cu ele...cu cele mai frumoase fete.Cu printesele mele.Fiindca prin excelenta sunt printese.Iar cand le vad imi salta inima de bucurie.E aproape de bucuria unui copil cand primeste o bomboana.Se intampla zile cand unele dintre ele schiteaza un zambet fals, parca ar fi ceva in neregula.Uneori ma simt dator moral sa le intreb de starea lor.Pe una o doare umarul din cauza atacurilor puternice de ieri, pe alta o doare glezna din cauza unei "aterizari" gresite.Dupa ce imi ofer ajutorul, zambetul fals se transforma in unul real.Poate ca inca le mai doare vre-o parte a corpului insa aleg sa nu se planga fiindca stiu ca acest fapt ma intristeaza.Pentru ca uneori as vrea sa le iau durerea cu mana insa din pacarte sunt limitat si asta ma intristeaza cu adevarat.Si totusi sunt fericit.Zambesc fiindca ele imi zambesc.Se termina antrenamentul."Studentele" ma saluta respectuos,citindu-se pe chipul lor o bucurie ...obosita.O fi senzatia aceea ca a unui copil care dupa o saptamana de scoala asteapta cu nerabdare weekendul, sau decat placutul sentiment de bucurie ca s-a mai terminat o zi fara evenimente nefericite.Asa ca sunt fericit fiindca ele zambesc.Fiindca si azi m-am simtit util, ca le-am putut ajuta.Ajung si eu acasa la apus de soare.E seara.Imi pun ceasul sa sune dimineata.Dorm. Visez...E sambata deja????