Nu că aş vrea să mă laud sau să vreau să fiu lăudat, însă nu puţină lume ştie ceea ce fac eu şi cât suflet pun in ceea ce fac. Cei ce mă stiu ma apreciază pe deoparte, alţii mă critică.
Am ales sa vorbesc deschis fără inhibiţii de situaţia CS "U Cluj. Am tăcut prea mult şi poate mi-a fost rănit spiritul meu de universitar dobândit de la tatăl şi bunicul meu. E o rană deschisă care deja mă apasă. De mic copil mi-a placut fotbalul, să mă uit la el, primul meci pe Ion Moina fiind undeva la vârsta de 6 ani. Juca la "U" vărul meu, Alb Sorin, în prima divizie alături de Ovidiu Sabău. Iar apoi de la varsta de 7 ani am văzut primele meciuri de sală. M-am îndrăgostit pe loc de atmosfera din acele vremuri, în special de atmosfera ce se crea la meciurile de baschet feminin ale Universităţii Cluj. Ani de-a rândul am venit singur la sală, atmosfera începea să fie extraordinară, de-a dreptul halucinantă. Aşteptam până intra toată lumea pe urmă intram şi eu. Mă rugam de cei de la poartă să mă lase să intru la meciuri, fiindcă pe vremea aceea nu toată lumea o ducea bine financiar. Lumea venea in special la volei şi baschet. La handbal erau mai puţini insă când a venit URSUS la handbaliste, promovarea istorică din 96 a fost o mare bucurie. De fapt în acel an a fost cel mai frumos din punct de vedere sportiv. Nostalgicii acelor vremuri încă îşi aduc aminte. Pe urmă a urmat declinul.
După aproape 20 de ani, sportul clujean e in colaps, pericolul de a fi desfiinţate secţii precum cea de baschet feminin sau volei feminin e tot mai mare.
Aceste două sporturi, după cum spuneam, făceau cinste oraşului Cluj. Baschetul feminin cu 15 titluri de campioană, voleiul feminin cu 4 medalii de argint şi una de bronz, au devenit bătaia de joc a pseudoconducătorilor CS "U". Vocile din interior spun că asta se urmăreşte, fiind cel mai mare club din Romania la ora actuală, să se descotorosească de cateva secţii, sorţii alegând echipele de volei şi baschet feminin, care ce-i drept nu au mai avut performanţe notabile în ultima vreme, tocmai din prisma situaţiei financiare.
Ei bine, eu vin cu o propunere, bineînteles declarând război personal impotriva acestor oameni prefăcuţi şi răi deopotrivă.
Vin cu propunerea să fiţi alături de mine într-o luptă acerbă. Haideţi mai mult ca niciodată să nu uităm performanţa, respectând tradiţia, să nu lasăm aceste două sporturi minunate să dispară peste noapte, chiar dacă un anumit pseudopreşedinte ne va trimite în continuare la bere pe terasă. O dată cer intregii suflări universitare să fie alături de aceste fete minunate, de aceste două secţii in pericol de desfiinţare. Cum? Tocmai prezenţa la meciuri ar putea să ţină in viaţa aceste două secţii. E un moment greu in această perioadă.
Cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet vă rog: NU LĂSAŢI PERFORMANŢA SĂ MOARĂ, RESPECTAŢI TRADIŢIA!
După această intervenţie mă astept la orice. Probabil voi fi inlăturat de la echipa de volei feminin, la care activez ca şi voluntar kinetoterapeut, iar gurile rele mă vor face nebun sau chiar bolnav. Sau poate voi fi apreciat. Accept orice, însă nu voi mai accepta ca aceste echipe să fie bătaie de joc a unor prefăcuţi care se bat cu pumnul in piept că sunt mari Universitari.
Bogdan Mureşan (Bobo)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu